Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Avatare-Emo-Avatar-Emo-cu-Stil

Doar eu….

| 2 Comments

Cateodata, dupa o noapte plina, frumoasa, calda si o zi la fel de intensa imi place sa ma relaxez, sa ma urc in varful patului , asezata intre pernele mele albastre, sa stau turceste , cu laptopul pe genunchi, cu un ceai cald si sa scriu, sa umplu pagini de ganduri, de idei , de sentimente, de senzatii. Imi place sa imi gasesc lista cu melodii preferate, lente, visatoare, sa ascult cu ochii inchisi, sa ma gandesc la tot ce ma inconjoara sau acel tot ce-mi rascoleste visul noptii… Ma amuz singura de scenariile facute, de visele care se destrama doar deschizand un singur ochi si ma surprind placut ca il inchid rapid pentru a prelungi visul, pentru a-l tine acolo, treaz, ganditor, plin de substanta…
Sunt o naiva convinsa, da, adik ma poti duce cu “zaharelul” cum se spune, imi place sa cred k ziua de maine e pentru toti la fel si ca atunci cand spun “vreau”, “trebuie”, ceilalti vor executa, sunt o copila la o varsta care a depasit demult copilaria. Ma apasa problemele celorlalti, le simt ca si cand sunt ale mele, incerc chiar rezolvari si atunci knd nu le pot da de cap , visez cu durere ca as putea avea o data suficienti bani incat sa ii fac veseli pe toti, in care fiecare sa aiba raspunsuri pozitive la propriile vise, la aspiratiile lor de tineri, de maturi…
Astazi m-am hotarat sa desfac bradutul de Craciun, stiu k va pare ciudat, dar nu e la fel ca atunci knd l-am impodobit, pe 28 noiembrie? 🙂 I-am dat jos cateva globulete, clopoteii argintii, cateva bomboane si mi-am dat seama ca nu vreau sa fac asta, ca nu e timpul. Vi s-a intamplat vreodata, nu, sa stiti ca nu e timpul sa duci la sfarsit ceva, sa simti ca nu e inca timpul, asa si cu bradul meu… Mereu mi se intampla asta, asadar bradul meu artificial a fost impodobit inapoi , beculetele au inceput sa sclipeasca, iar lumea mea de basm a reaparut, la fel de intensa, de dulce, de amintiri, de ganduri bune si de sclipiri de fericire, nu ,nu am pus scrisoarea pentru Mosul iar, inca nu mi-a adus ce am cerut atunci, il astept inca, deci bradul il pastrez … Uneori simt atat de puternica dorinta de a ma intoarce in trecut, in copilaria mea…
Mi-am cumparat cozonac cu stafide, nici macar nu sunt fan al acestei prajituri, dar simt nevoia sa vad o amintire de copil…
Doar eu, cea care si-a descoperit lumea de dincolo de vise, o lume in doi.
For you…
http://www.youtube.com/watch?v=A7UsQFHEKNw&feature=related

2 Comments

  1. profe esti prea trista ma obosesti 🙁
    hai sa ten-veselesc 😀 stiu io metode :))))

  2. Tine-le pentru tine :))) Nu sunt trista, nu-ti fa atatea griji pentru mine.

Leave a Reply

Required fields are marked *.