Profeta

din Lumea de dincolo de vise

of_humankind2-600x396

Devreme…

| 0 comments

Doar sa-mi prinzi mainile, sa le atingi, sa-mi rastorni gandurile si sa creezi acolo unde nu exista decat foaie alba… M-am trezit de dimineata pur si simplu fara sa fi dormit, am deschis doar ochii observand realitatea ce ma inconjoara si gandurile au ramas aceleasi, fara sa se schimbe ca altadata, fara sa se opreasca din cursul lor firesc. O noua zi plecata din noaptea ce s-a sfarsit, o alta zi ce ramane in acelasi timp aceeasi zi de la inceputul nostru.
Ma uit undeva sus, intr-un colt la Stafida… e un mic paianjen caruia ii cultiv prietenia.. Nu m-am indurat de el, sa-l distrug niciatat, de obicei incerc sa-i transport intr-o zona sigura , afara din casa…( nu-s nebuna, dar nu mi-ar placea ca vreun urias ce traieste intr-o casa mai mare in Univers sa ma descopere intr-o zi in coltul tavanului si sa decida k nu sunt in conformitate cu ultimele noutati in materie de decor, inlaturandu-ma prin zdrobire :)… Stafida e numele de botez, era cuminte la locul lui si am stat privindu-l o perioada, gandindu-ma la visul meu ce-si continua existenta chiar si dupa incetarea noptii… Am zambit si m-am ridicat brusc parasindu-l pe micul meu asistent si promitandu-i ca la primavara il scot la plimbare, musafirii mai si pleaca…
Nu mi-am facut cafeaua ca de obicei si nici nu am mancat nimic, uneori nu reusesc sa fac ce trebuie ori uit ori omit cu buna stiinta..dar am stat cateva minute si am privit apa cum curge la robinet dorindu-mi sa privesc in schimb marea…M-am intors in camera , m-am asezat in fata oglinzii si m-am privit lung, pieptanandu-mi parul…mainile nu prea faceau miscarile sigure dintotdeauna si m-am trezit intrebandu-ma ce m-a apukt de am ramas pe ganduri de cum am facut ochisori… Mi-am deschis pc-ul si am privit o imagine a unor munti inverziti, la un soare infiorator de fierbinte parca, la un vultur ce se inalta spre cerul senin si m-am simtit deodata teleportata, in picioarele goale si pijamaua bleu in mijlocul naturii… Iarba moale, umeda imi invaluia intr-o mireasma de vara picioarele si te-am simtit aici, printre flori, printre copaci, ochii tai intunecati ma priveau de pe cer , in forma de nori jucausi ce acopereau soarele… Uneori pot sta in preajma ta zile in sir , facand lucruri cotidiene si totusi simtindu-te pe tine in toate… alteori stau cu tine si ma gandesc k as vrea sa nu se sfarseasca niciodata senzatia…
Am deschis ochii si i-am facut cu ochiul micului Stafida… hai , tu, viata e asa de frumoasa uneori k incepi sa uiti partile ei proaste…
Imi intind corpul , mi-a trecut somnul, acum doar te astept sa vii… prinde-ma de mana 🙂

Leave a Reply

Required fields are marked *.