Profeta

din Lumea de dincolo de vise

darkness

| 4 Comments


In intuneric ochii sclipira deodata feroce, de un verde intens, apoi o gura rosie intredeschisa si dinti mici si ascutiti de felina. Eram urmarita de ceva vreme si vanatorul se juca cu prada. Fusesem inca de la inceput prinsa , chestiunea tine de timp si m-am lasat usor langa copacul inflorit intr-o usoara stare de amuzament. Uneori nu stim cand sa ne oprim, cand sa spunem stop si sa intelegem k nu putem sa o luam de la niciun capat. Stim viitorul si ne impotrivim lui crezand k putem lupta cu el , ce banal sfarsit. Am privit spre ochii intunericului, se apropiau incet, parca plutind in noapte.
Copacii isi miscau crengile in fumurile ascunse ale noptii incercand o lupta cu totul, vechi gardieni aveau o datorie de aparat , o simpla confirmare a ceea ce inca eram. Ceata deasa se insinua cuprinzandu-ma si aruncandu-mi ganduri negre. Viata in jur se scurgea din tot, copacii se aplecau , frunzele se uscau , frigul patrundea tot mai adanc in mijlocul fiintelor ce ma inconjurau. Totul se tragea din calea lui, frica se auzea deodata urland din toate puterile.
Am simtit rasuflarea rece deodata langa umar si am privit in sus simtind din nou groaza si am sperat sa se faca lumina. Mana rece a lui se asezase pe mana mea tragandu-ma usor spre el. I-am simit ochii goi, reci, frigul care intra in corp ca intr-o lume noua si am realizat k am devenit ceea ce am fost mereu. Am intors incet ochii spre el cautand linistea si odihna. M-a simtit calma, aproape lui si inima a stat.
M-am reintors la starea de dinainte de inceput si acum ascult. Va ascult pe voi , ar trebui sa va temeti , sa incepeti sa urlati, sfarsitul se apropie si de data asta nu va ierta pe nimeni.
Ochii mei straluceau in noapte si verdele fosforescent raspandea gheata pretutindeni….. am privit spre lumina si am aruncat din gand un nor, s-a raspandit aducand noaptea. Ranjetul lui mi-a aratat k m-a invatat foarte bine prima lectie ..si i-am suras. Un cantecel …. un glas care plangea incetisor si am tresarit…aduceri aminte…viitorul e unul singur si ar putea fi al meu ….
Si totusi… am privit spre luminis si un copil mi-a rasarit deodata in fatza. Ochii lui mici si verzi, cu straluciri maronii erau calzi , lacrimile umede ii brazdau obrajii …. O mana se ridica necrutatoare si episodul se sfarsi … L-am privit pe el, era vanatorul si imi dadea a doua lectie, cum sa incepi sfarsitul….
Am simtit pe obraz o lacrima, m-am indreptat spre copil si i-am suflat propria-mi viata, i-am dat viata pe care el i-o luase…
Privirea rece , naucitoare pentru ceilalti ma privea acum cu un adanc dezgust.
Am realizat k vrusese sa ma ridice la nivelul lui si k esuasem in intuneric, era randul meu sa mor. Dintii mici ascutiti imi sfasiau corpul , simteam cum se rup fasiile de carne, cum parul imi cadea si ochii imi ieseau din orbitele sangerate…. si am zambit, iar lumina a facut restul pentru mine…eram din nou eu.

4 Comments

  1. teas salva io da nu ma lasi
    am vorbit cu traian si mia zis ca vii la buc saptamana viitoare
    imi faci o vizita cu el ce zici

  2. profe da raspuns la mail cati sparg capu
    dami raspunsurile la intrebari
    miau dat astia termen 2 zile
    hai ca plec si scapi de mine
    aici intri mereu dar pe mail nu halal

  3. Ia de pe site-ul lor de azi inainte, e mai simplu si nu-mi bat eu capul in locul tau.
    Bafta!

  4. Care Traian? Esti zdravan la cap? Nu cunosc nici un Traian!

Leave a Reply

Required fields are marked *.