Profeta

din Lumea de dincolo de vise

oglinda

Ea

| 0 comments


Casa nu impresiona la prima vedere, era inalta , lunga , vopsita in albul care cu timpul se transforma in acel gri murdar dar plin de mister. Printre camerele vizitate se zarea acelasi mobilier vechi, vopseaua scorojita a paturilor si resturile banchetului de sfarsit amestecate cu bucati de metal de la ceea ce fusesera sabii , scuturi, armuri.
Ramasese intreaga doar Ea, aceeasi, eterna si imperturbabila. Ii simteam atractia, mirosul fatidic ce ma ingretosase la prima intalnire, apoi parfumul ce te ademenea asemenea unei flori carnivore. Lacoma adunase imprejur corpurile celor care se aventurasera in Casa. Daca intrai nu mai reuseai sa iesi fara sa aduci tributul suprem Ei.
O priveam lung, o mai vazusem si alta data, de la ultima intalnire trecusera multi ani, incercasem sa stau departe dar ma chema periodic si veneam atrasa de mirosul patrunzator ce tasnea din cand in cand si se raspandea in jurul meu la tot pasul sufocandu-ma.
O gaseam infloritoare, zambitoare parca. Cadavrele din jurul ei asezate parca de un designer nebun ma priveau in gol. Oglinda se marise si acapara totul. Lumea incepuse sa ocoleasca Casa nu pentru ca ar fi stiut ce era acolo, nimeni nu mai pleca viu de langa EA, ci pentru ca presimtea, exista acel “ceva” care ii punea pe toti in garda…si se fereau.
Din ea se auzeau mereu glasurile celor disparuti care urlau, strigau, implorau,l care uneori recitau poeme tulburatoare sau alteori grozavii.
Am privit-o indelung, am ranjit, am pus apoi capcana si am plecat…Oglinda astepta sa-si ia tributul din nou.
Pazitoarea plecase.

Leave a Reply

Required fields are marked *.