Profeta

din Lumea de dincolo de vise

25 Comments

  1. ….ma intreb de unde apare tristetea, este clar ca tristetea este durerea din neimplinirea unei dorinte de fericire; dar pana la urma stim din ce au spus marii initiati ai planetei, si anume: cauza suferintei sta in perpetuarea dorintei…deci simplu ar fi, desi nu este simplu , sa anihilam dorinta….dar actul anihilarii este tot un act rezultat in urma unei dorinte mai fine cei drept…Buddha, dupa ani de zile de meditatii, asceze si deziluzii, in sfarsit a avut iluminarea cand a inteles CE ESTE DORINTA!?….alta cale de a anihila suferinta, inclusiv tristetea, nu exista decat, depasirea “dorintei”.

  2. ….SI HRISTOS A INVIAT !numai bucurii!

  3. Stiu ideea fericirii in budism si imi place, numai ca nu cred k omul poate sa renunte la dorinta. Indiferent cat de mica e…este dorinta.
    Paste fericit si tie si multa sanatate, fericire si vise implinite!

  4. ….desigur, la inceput cand constientizezi dorinta, aceasta pare de nestins;mai tarziu, dupa ceva introspectie, si reflexie asupra mintii proprii, iti dai seama, ca mintea-este un instrument al Sinelui, prin care el se exteriorizeaza in Natura, in Lume…daca insa reusesti sa-ti linistesti mintea, dobandind-mintea fara ganduri, observi bucuros, ca dorinta dispare si ea odata cu mareea gandurilor…dupa aceea dupa ce te plictisesti de trairea in Sine, reviii in minte, aceasta se activeaza, si odata cu ea si “dorinta”…asa este viata iluminata, o pendulare continuu intre varf si vale, este ca o umplere si ca o golire, periodica, o traire actualizata mereu a Vietii umane, printre oameni, sau in singuratate…

  5. Ai reusit vreodata ca o zi intreaga sa nu simti dorinta?

  6. ….da;mai mult de o zi-si este o stare pura , necontaminata de noxele sociale sau personale, unde te simti, liber, si ii poti intelege pe ceilalti sfinti si intelepti, atat de aproape de tine-caci si tu cumva :), participi la o noua experienta initiatica….
    -dorinta, este principalul motor al crearii suferintei, si a faptului de a nu fi alinat de nefericirea existentei, caci Buddha spunea acum 2500 de ani, ca nasterea este suferinta, boala este suferinta, moartea este suferinta, si asa mai departe-si dadea si solutia salvifica: stingerea dorintei, dar acest lucru nu este imposibil cum ar parea, dar cei drept este foarte greu, fiindca noi suntem atat de impresionati de placerea nascuta din dorinta, fie ea sexuala, sau de alte naturi, incat nu ne cunoastem adevarata ESENTA -pur spirituala; a renunta la dorinta, a nu te mai lega de ea, a o anihila-sunt cele mai vitejesti fapte ascetice, caci din cate vad eu, mai ales in lumea de azi, o lume hedonica, nimeni(poate mai sunt cativa, prin sihastrii, sau prin India)nu-i atat de nebun, in sensul frumos al cuvantului, sa-si anihileze, motorul PLACERII…noa ne plac foarte multe lucruri, chiar nimicuri, si cum am putea noi trai fara ele, care creaza atata placere in individ !? 🙂
    …asa se gandea si Buddha, imediat ce a atins nirvana (trezirea),daca are vre-un rost, sa mai propovaduiasca o asa de grea cale, caci mai bine s-ar abandona nirvanei totale….dar si-a dat seama, ca in lumea larga pot fi unele fiinte mai evoluate, care pot accede la eliberare, si asa a inceput sa-si propovaduiasca Calea…desigur la 80 de ani, a intrat in paranirvana, parasind planul fizic pt totdeauna, multumit de afi lasat in urma lui, o comunitate de calugari si calugarite, bine intemeiata si structurata, cu reguli monahicesti foarte precise, ceea ce asigura perpetuarea CAII.

  7. ..si totusi nu pot concepe existenta umana fara dorinta. Daca omul ajunge la o alta sfera , la un alt nivel al spiritului atunci asta se va datora dorintei…pana la urma doresti sa atingi Nirvana si asta e tot o dorinta . E lipsit de logica ce spun eu ?

  8. ….starea spre care tindem si noi, este cea atinsa de Buddha, prin accederea la nirvana..
    -nirvana, nu o poti dori, caci daca o doresti , nu o poti atinge, ci trebuie ajuns la un anumit nivel de intelegere interioara, o anumita intelepciune, prin care sa transcenzi domeniu ego-lui, si astfel vei fi propulsat spre nirvana…
    -insa poti alege o cale intermediara, in care pt anumite perioade poti suspenda dorinta, daca-i intelegi mecanismul de functionare care este tipic mental, atunci te poti bucura, pt o zi , doua, sau mai mult de o anumita stare pura de cunosterea a Esentei spirituale cosmice care este in propria fiinta, in adancul ei; apoi poti chema iarasi dorinta, sau cobora din acel nivel catre nivelul obisnuit al dorintei, unde participi la o anumita viata umana naturala, si vie, frumoasa, caci esti purificat acum.Aceasta este starea de —arhat— un fel de initiat, conform traditiei, o stare intrea starea umana normala, si starea finala de Buddha, pe care a realizat-o Buddha in viata fiind; in timp, perseverand se poate ajunge chiar la starea de buddha, starea finala.

  9. …eram eu Shri, nu stiu de ce nu mi-a luat numele…:)

  10. Deci in momentul in care nu o sa mai am nici o dorinta as atinge Nirvana. Dar fara dorinta as mai fi om? Pana la urma cat din noi e animal si cat e uman?
    Inteleg ideea ta pentru ca am studiat ideea de Nirvana de ceva timp. Mi-a placut budismul din liceu de la orele de Istoria religiilor ( trebuie un bun profesor si te poti indragosti de orice disciplina). Dar nu pot concepe omul fara dorinta, momentan. Probabil viata imi va da motive suficiente sa nu mai doresc nimic sau… cuma s putea scapa d eorice dorinta? Fie ea una simpla, nu neaparat carnala sau baneasca…orice fel de dorinta.

  11. -in principiu exista 3 stadii pe acre le poate dobandi omul, in viata sa:primul -omul obisnuit, dominat de pasiuni si dorinte, pt tot felul de lucruri, nu neaparat sexuale;-omul care a reusit sa depaseasca pt anumite perioade impuse-dorinta(ego-ul), adica initiatul, si in sfarsit omul in care s-a stins orice urma de dorinta, acesta din urma devenind divin, caci nimic din cei efemer, iluzoriu sau pacatos, nu-l mai inlantuie, nu-l mai cotropeste, ca pe omul din prima categorie; este supra-omul, un buddha, un hristos-in care dorinta a murit, si si-a facut aparitia o stare divina transcendenta, numita in mistica crestina -indumnezeirea-, fapt demonstrat de anumiti mari sfinti crestini, mai ales parintii pustiei, din primele secole de crestinism, care nu mai erau animati de simtaminte antagonice, de durere, si placere-si in locul lor era starea adamica de dinainte de bipartitia divina, in bine si rau, ajunsesera la o masura a Spiritului, superioara oricaror atribute umane cazute, in placeri , pofte si tot felul de pacate; sunt acei sfinti, care faceau reale minuni, ce nu au explicatie stiintifica, atestate, mai ales in primele secole de dupa Inaltarea Christica in Universul Transcomsic, un Univers paralel;

    omul nu poate concepe o stare superioara celeia pe care i-o ofera posedarea placerii in trupul sau, de la placerea sexului, pana la placeri mai rafinate…in fond tot placeri; insa exista un STADIU TRANSCENDENT DIVIN, si Transuman, in care arhatul, sau sfantul traditiei crestine, dobandeste prin mistica suferintei si intelepciunii izvorate din intelegerea proprie a sa de catre sine insusi, si tot odata a lumii-deci exista starea de buddha, sau starea de hristos, in care CHIPUL DIVIN din adancurile fiintei umane, este chemat launtri catre suprafata fiintei, catre lumina fiintei , pt inaltarea catre nemurire, pace si libertate;daca ceilalti sunt robiti de placerile carnii, sau alte felurite placeri, sfintii sunt dezrobitii lumii, acei misteriosi nebuni ai lui Hristos, pt care lumea aceasta nu-i decat o simpla gara, in care zabovesc o clipa, iniante de asi lua zborul catre Taramuri Celeste, catre Imparatia Cerurilor, de care vorbea Iisus, sau despre Paradisurile Vaikhuntei, de care vorbea Buddha-pt cei cesi sacrificau de buna voie patima, pofta si mania, intr-un cuvant ego-ul, dorinta, pt a primi in schimb inoirea lor in Dumnezeu….Dumnezeu exista, dar El nu este vizibil , decat din al doilea stadiu de evolutie umana, pe care-l descriam la inceput, pt primul stadiu-Divinul, este doar o ipoteza incerta, mai toti oamenii fiind prin faptul ca nu sunt initiati, orbi in fata Incomensurabilului, si priviti mai de sus, par orbi cu totiii….eu cred, in sfintii autentici, care si-au jertfit eul efemer, pt a atinge nemurirea, si dumnezeirea, nu cred insa in ceea ce marea masa, considera drept Om-gen gigi becali, care sub vesmantul credintei in Christ, a dat milioane de euro pt constructia de biserici, sau a dat bani la saraci…cazul lui este simplu interes egotic, nimic special…este tipologia “crestinului”fanatizat , si orbit de tot felul de fantasme si patimi….insa ador, acei sfinti, care erau cu adevarat MAGISTRI AI CAII, si nu i reduc doar la dimensiunea crestina, ci ma refer la sfintii adevarati ai tuturor religiilor mari, ale Lumii.
    -acesti sfinti, sunt exemplul cel mai clar, ar anihilarii “dorintei” si a alinarii suferintei in dulceata harului Divin, in anticiparea preafericita a Raiului, sau a multimii Paradisurilor Celeste.

  12. Si acesti sfinti de care vorbesti erau animati de o anumita dorinta fie ea raspandirea cuvantului lui D-zeu sau convertirea pacatosilor sau pentru cei din primele sec de crestinism sa zicem recunoasterea oficiala a religiei.
    Eu nu pot concepe faptul ca omul poate renunta la dorinta, pentru aceasta ii este geneza pana la urma, se combina cu ea. Orice gandeste un om pentru ine e dorinta , dorinta de a fi om , de a fi rational, de a medita…tu intelgi ce spun, nu? Dorinta nu poate fi stearsa din codul nostru genetic pentru ca atunci nu am mai fi oameni rationali. Leg ratiunea , incearcarea de cunpastere de dorinta…e posibil sa ma insel, insa nu pot concepe inexistenta ei. Pot sa nu-mi doresc ceva intr-o zi anume si chiar s anu comunic cu nimeni..dar meditez, gandesc, mintea lucreaza ..altfel ce rost are sa-miimaginez un simplu gol, o flacara care se stinge in el..si apoi vidul…mi se pare ca este contra evolutiei.
    Nu stiu dak m-am facut explicita ….

  13. …da Profeta inteleg ce vrei sa zici, esti destul de explicita, dar nu trebuie confundat ego-ul(dorinta), cu actiunea izvorata liber din non-ego; ceea ce ne impiedica pe noi oamenii sa fim liberi in plan spiritual, interior, este ego-ul individual, insasi dorinta de care vorbeam…acest ego, este ca un vesmant fals, peste Fiinta noastra adevarata, nascuta din Adevar, noi cei reali, nu suntem ego-ul nostru; aceasta interfata care sa suprapus peste Sine, este o falsa personalitate, creata din idei inoculate de societate, desigur necesara pt supravietuire, necesara pt ati face o situatie in lumea asta, dar de un punct incolo, nenecesara, pt cel care a intrezarit ca fericirea si liberatatea pe care o cauta atat de mult in tot felul de evaziuni(sex, mancare, bautura, distractie, etc);adevarata stare ontologica a unui om, este starea de non-ego, in care noi ne despartim de acest invelis, pe care oricum il parasim la moarte, si ramanem noi insine-Adevarul, Calea, si Viata-ramane hristosul nostru interior, sinele cosmic, acesta Esenta-care are natura liberatatii; asta au urmarit in mare toate Religiile Lumii, transcenderea ego-lui, fie urmand modelul hristic, fie urmand alte cai, Buddha are de exemplu alta cale, de transcendere, Mahomed alta, si toti marii eliberati-au revelat, atat metoda, cat si calea, care te propulseaza catre Sinele Divin, Esenta ultima din om.

    -insa omul poate ramane, toata viata si la stadiul de samanta, inca neincoltita, caci in istoria umanitatii nu au existat milioane de iluminati, nu a fost iluminarea un fenomen de masa, din varii motive, ci iluminarea a fost accesibila numai celor cativa, care s-au straduit sa caute Adevarul atat in stele, dar mai ales in ei insisi, gasindu-l in final-dupa anumite eforturi si suferinte, dupa o serie de deziluzii, si amagiri…in final au realizat, ADEVARAUL care ia facut Liberi :”Cunosteti ADEVARUL, si El ,va va face liberi!” spunea Iisus, la fel cum spunea si Buddha “cunosteti Dharma, si va veti elibera !”

    -pe Cale trebuie sa cercetezi, sa cauti, sa inveti mereu cum si in ce fel sa cauti, sa intelegi dorinta, acest eu-care a fost imprimat din copilarie, pana la maturitate de parinti, profesori, si social…crezand ca fara acest “eu” nu vei putea trai…el este bun, am zis, pana la un punct, dar de la un puct in colo-trebuie depasit, inteles, asimilat, si transcens…si in final va disparea singur, precum o frunza care cade dintr-un copac toamna…ceea ce va ramane, este mult mai mult decat tot ce poti imagina…experientele iluminatilor aici sunt multe, Pavel, apostolul, spune despre experienta sa iluminatorie :”nu eu-traiesc, ci Hristos traieste in mine”…eul sau efemer disparuse din sine, si locul era luat de Hristosul interior, de Divinitatea interioara, asta vrea sa insemne , anularea “eului individual”(dorintei)-altfel spus.

  14. Destul de explicit si tu.
    Pricep ce vrei sa spui si are logica.
    Societatea ne muleaza pe ea si noi suntem cainii ei de veghe. Starea aceea materiala, dorintele induse de ea sunt reale, asa este, ai dreptate, dar eu nu doresc sa ating nicun fel de bogatie materiala , poate este o impacare ar spune unii ( pana la urma nu m-am nascut miliardara si sunt sigura k nu voi fi niciodata) si nici nu tind catre lucruri banale ( o cutie sa-mi fie casa, alta cutie pe roti sa ma plimbe si alta cutie cu care sa fiu bagata in pamant). Pur si simplu incerc sa caut rostul meu aici , sa-mi gasesc nemurirea. Si atat. Dorinta? Da, este, imi doresc sa fiu si sa cunosc. Imi doresc sa am spirite apropiate mie si sa fiu ce nu e nimeni. ce este rau in asta? Unde anume gresesc in calea mea spre Nirvana?

  15. ….nu gresesti cu nimic, pe Cale
    asa au inceput toti cautatorii Nirvanei, Spiritului-isi doreau foarte mult nemurirea-fapt care il recunosc si eu, este chiar benefic, acum, la inceput, de fapt la mijlocul Caii,caci aceasta nazuita catre nemurire si libertate, este pura si frumoasa, si toti am avut-o, unii chiar plangeam dupa ea, dar paradoxul Caii-este ca finalul ti se reveleaza, abia dupa ce nu-ti mai doresti nimic…cumva este o intelegere inteleapta, ca tot acest balsam al eu-lui(ego), este un simplu balsam social, si nu are o existenta vesnica, odata cu moartea dispare….
    -lumea in ziua de azi, nu mai este ce era odata, pe timpul lui Iisus, sau Buddha, cand existau multi oameni elevati interior care cautau iluminarea alaturi de mari maestri ai Caii, astazi lumea a abandonat astfel de cautari, si daca le spui, ca tu cauti Iluminarea, iti vor spune ca esti nebun, sau in unele situatii, cand vei radia prea mult spirit in jurul tau, se vor simti jigniti, si te vor interna la nebuni…lui Osho de exmplu, in ultimii ani de viata ii dadeau valium(diazepam) cate 400 de mg pe zi, nu fiindca era nebun-cum spun unii ignoranti, ci fiindca un iluminat poate fi perceput ca un pericol social, daca are in jur discipoli , si daca radiaza prea mult in plan mistic…deasta lau omorat si pe Iisus acum 2000 de ani, aceeasi poveste, ajunsese un pericol social pt o societate ignoranta si gregara, asa cum este si cea dea zi…ce crezi ca iluminatii, sunt chiar atat doriti intro societate?!

    abia dupa moartea lor, daca ii vor reabilita memoria…in rest, iluminatii nu-s prea iubiti decat de foarte putini oameni, care simt si traiesc interior mai intens Adevarul.

  16. zboara puiule zboara

  17. Nu stiu dak m-ar interesa vreodata aceste aspecte. Uneori incerc si vreau sa fiu deosebita, urasc banalitatea cu toate ca uneori ma tarasc in ea. Iluminatii si-au avut misiunea lor, o misiune impusa sau pe care si-au luat-o de capul lor..nu e ideea asta, acest tel pe care si l-au asumat si pe care l-au dus la bun sfarsit intr-un mod sau altul , nu mi l-as dori mie.
    Nu vreau sa fiu ceva in genul asta si nici nu vreau ca ceilalti oameni s ama bage in seama sau sa ma urmeze, mi-e totuna dak ma aude 1 om sau 1 miliard. Nu sunt vanitoasa si nici nu am veleitati de lider spiritual sau laic , vreau sa fiu doar EU si sa fiu lasata sa ma manifest asa cum creierul meu o dicteaza fara a face rau cuiva si fara a mi se face rau mie.

  18. ….a fi “eu insumi” este insasi calea personala a fiecaruia, adica sa emearga catre realizarea spirituala, cunosterea Eu-lui superior; omul este bipolar-are un eu obisnuit creat de structurile sociale in care se manifesta, si un Supra Eu, sau cum ar spune un initiat Sinele Ultim; cunoasterea integrala a acestuia din urma, elimina suferinta din fiinta umana, si duce la regasirea de sine.

  19. Ai gasit linistea de care vorbesti? Poti sa te detasezi de eu-ul social si sa ramai doar cu cel launtric , acolo unde poti fi doar “EU”? Mi-as dori sa ma pot uita si sa vad doar orizontul , nimic ce e inainte sau ce e dupa acesta.

  20. …da, am reusit.
    daca inveti, printr-un fel de revelatie interioara, ca acest eu -social, este de fapt efemer, si simpla iluzie mentala, ramai cu celalat Eu, cel adevarat, cel in care era si Iisus, atunci cand rostea Fericirile, sau cand vorbea deschis despre Imparatia Cerurilor…care conform spuselor lui, se afla in interiorul inimii spirituale…o serie de alti mari maestri ai Caii, au revelat, acest Eu Spiritual, si au detaliat fenomenul acesta pur spiritual, si interior, launtric.
    -un maestru zen spunea :”Adevarul este precum un mare Ocean, oamenii traiesc ca pestii in El, dar foarte putini sunt constienti de El”…
    -si de fiecare data cand faci imersia in Sinele Divin, patimile si placerile te parasesc din ce in ce mai des, si aproape ca nu te mai atrage viata carnala, decat ca mod de a exsita in lumea fizica o anumita perioada, pt fericirea celor dragi, si a ta.

  21. Fericirea nu provine din dorinta?

  22. …da. fericirea este rezultatul dorintei implinite; dar cand te trezesti spiritual, starea in care existi nu poate fi definita-ea este totodata absenta fericirii, dar si absenta suferintei….nici fericire, si nici suferinta, o a treia stare intermediara, pe care o putem numi:echilibru, sau cum ii spunea Buddha: nirvana. Intrebat odata Buddha de catre Ananda, discipolul preferat, ce este nirvana, Buddha a raspuns :”Absenta suferintei”!

    -ori in lumea asta, exista numai suferinta, toti sufera pe anumite perioade, din nenumarate pricini, de aceea Buddha, a actionat in cautarea sa de sine, matematic, a mers la radacina suferintei-adica si-a dat seama ca atat timp cat eu-l acest mic, banal, egotic exista, exista si suferinta odata cu el; eliminand eu-l efemer, disparea si suferinta…si ceea ce ramane este Spiritul,cum spun hidusii, sau cum spun buddhistii-anhatman(non-eul).

  23. profeta are dreptate. Eu nu stiu multe din ce ati vorbit mai devreme dar din punctul meu de vedere un om nu poate trai fara dorinta. Nu se poate dezvolta, nu poate face nimic. Atunci cand iti doresti ceva ce se poate realiza mai greu te straduiesti sa-l realizezi iar asta te ajuta sa te dezvolti. Sunt doar un copil si poate ca exemplul nu e bun dar miam dorit foarte mult sa fiu pe primul loc la scoala si am reusit iar asta m-a ajutat. daca nu exista dorinta de a fi cea mai buna nu puteam ajunge cea mai buna. Tot ce faci in viata depinde doar de tine.

  24. Ce spui shri de caty? O observatie pertinenta spun eu…care e parerea ta?

  25. …..da, am sa raspund 🙂
    Kathy are dreptatea ei, ea vorbeste despre o anumita dezvoltare a personalitatii(ego-lui) absolut necesara in drumul vietii,dar nu-i si obligatorie pt toti indivizii….eu cred ca este necesara, dezvoltarea egotica, frumoasa si armonioasa si aici este implicata si dorinta si ambitia motorul dorintei, de a ajunge cel mai bun….acesta este insusi spiritul occidental…insa daca vei ramane toata viata, doar dezvoltand si urmand curba sinusoidala a ego-lui, nu vei fi totusi implinit total, absolut satisfacut cu fiinta ta…ego-ul este necesar, pt a supravietui in lume, pt a reusi in lume cum spun multi, dar vine o vreme, cam dupa 25 de ani in general, cand vezi intr-un fel inutilitatea acestei curse lansata de ego prin lume, si cumva iti doresti linistea si sanatatea mentala data de nirvana, data de invatatura marilor maestri ai Caii…si atunci iti pui primele intrebari despre iluminare, si eventual daca esti sictirit de lumea asta, vei vrea sa si practici o anumita disciplina, care sa te conduca spre realizarea Sinelui Suprem….ori pt realizarea sine-lui, trebuie sa urmezi o procedura in sens invers, adica sa dezmembrezi ego-ul, sai intelegi intelectiv componentele si mecanismul, si in final sa-l transcenzi, abia mai apoi vei fi un dhwij(nascut a doua oara), un initiat…asa cum si in Romania am avut initiatii nostri, un Eliade, un Cioran, un Noica, un Eminescu, si altii in alte domenii ale stiintei si tehnicii, mai ales in secolul 20…caci se pare ca in secolul 21, este imposibil sa mai ajungi initiat asa cum scrie la carte, fiindca lumea nu -i mai respecta pe maestri, si nici nu-i mai crediteaza, sau cum spunea un cunoscut de-al meu :”epoca maestrilor a trecut!acum este epoca profesorilor,a managerilor de tot felul!” care nu au o realizare veritabila a sinelui interior, dar vorbesc destul de bine despre el (culmea!), cam cum este acum Eckhart Toll in occident, un asa zis iluminat, care vorbeste ca la carte despre realizarea Sinelui-dar care dupa parerea mea, si a altora desigur, nu prea este iluminat…este mai degraba un profesor, decat maestru!

    -cam asa sta treaba Kathy, cu iluminarea si transcenderea dorintei, si ar fi foarte aiurea sa-ti transcenzi dorinta, fara a fi expermentat tot despre ea, la o varsta frageda, cand fiinta umana trebuie sa se bucure de toate placerile.
    -Buddha a renuntat la dorinta pe la 28 de ani, dupa ce in prealabil, expermentase tot felul de placeri oferite de dorinte sexuale, si materiale in general.El a atins realizarea personala, nirvana la 35 de ani…si de atunci timp de aproape 40 si ceva dea ni a provoduit dharma (Calea) in lumea laica de pe vremea lui.

Leave a Reply

Required fields are marked *.