Profeta

din Lumea de dincolo de vise

sfarsit

Cioc, cioc, cine?

| 14 Comments


Gandul ca fusese doar o iluzie, ca nu exista nimic din realitatea in care credeam ca traiesc imi dadu fiori de groaza. Deschisesem parca pentru prima data ochii si vazusem copacii cu frunze lungi , verzi, cu flori rosii , sangerii , scuturand lin petalele ca niste lacrimi de sange. Pamantul reavan si bulgarii mici de lut imi asaltau parca simturile si ramasesem cu privirea blocata la groapa care mi se deschidea inghitindu-ma. Privisem in ea de la inceput , zarisem cutia neagra, lucioasa si ochii mi se umezira, mereu mi se intampla asa cand vedeam o groapa. Gandul imi zbura fara sa vreau la toi oamenii disparuti, dragi mie. De data asta eram sigura ca ma priveam pe mine, stateam si cu cat timpul trecea ramaneam singura, plecau toti, rand pe rand dispareau. Incercasem initial sa tip , sa strig pe fiecare, sa-i ating, incercasem fara niciun fel de rezultat o cat de mica comunicare. Apoi i-am privit sa vad ce reactii au, niciunele. Nici veselie ( nici nu aveau de ce) dar nici mahnire. Nimeni nu regreta disparitia mea. Si totusi eu da, as fi vrut sa revin printre ei, sa nu plec, simteam ca nu puteam pune punct.
O privire salbatica a unuia dintre ultimii care se pregateau sa plece ma facu sa remarc ca nu eram singura, mai era cineva ca mine, un domn in varsta , cu palarie neagra si cu doi ochi mici si rosii, salbatici. Ranji iar dintii galbeni de morsa ma facu sa ma cutremur si intelesei ca ramasese pentru mine, eram deja doi. Cu bratul ridicat ma indemna din ochi sa merg intr-o directie noua, catre…. ” Un nou inceput!” spuse vesel acesta si din nou ma atragea privirea plina de nebunie a acestuia. “Am murit?” ” Ti se pare ca traiesti?” ranji omul meu. “Traiesti si fara sa stii ca o faci, de ce eu nu as trai?” “Pentru ca timpul tau a trecut. Pleaca spre sfarsit”.
O coasa mare, neagra si ma simtii purtata de un vant incet de toamna…… O pajiste verde, in zare o casa alba, plina de trandafirasi cataratori, un castan urias si un leagan scartaitor…. in jur oameni imbracati in alb, bancute lungi pe care sedeau diferiti oameni cu priviri goale….
“E timpul pentru medicament, draga mea! auzii glasul unei doamne in halat alb. Apoi mergem sus, in camera, sa ne odihnim. Se face seara!

14 Comments

  1. Oare ce ne poate face sa vedem dincolo de ceea ce se vede?

  2. Faptul ca exista o posibilitatea ca noi deja sa fi trait acolo, iar acum sa gasim in noi unele franturi din acel timp. Ceea ce ar fi dincolo ar fi deja cunoscut de spirit, iar lumea aceea si-ar putea cere inapoi sufletul. De ce nu? Poate fi o calatorie initiatica cu drumul platit dus si intors.

  3. Acolo , adica dincolo nu exista notiunea timpului , e infinit , au fost oameni ce in viata au avut posibilitatea de a vedea dincolo , si ne-au adus de acolo cuvintul….

  4. Nu cred asa ceva, adik nu cred in oamenii care au trecut dincolo, cred doar in lumea mea de dincolo.
    Notiunea de timp care nu exista dincolo e destul de banala. Cred k timpul il percepem in functie de spatiu. Nu cred in nimic infinit, totul are limite, mai mari sau mai mici, depinde.

  5. Pentru a exista D-zeu trebuie sa existe limite, pentru a exista Universul trebuie sa apara limite (lucru evident deoarece a aparut ideea de Univers in Univers) si tot asa… exista o limita in toate, chiar si in gandire.

  6. Timpul e un ragaz acordat….

  7. Acordat de cine, cui?

  8. ….ceea ce este intradevar infinit este Spatiul, acest Nimic si Tot in acelasi timp, acest Zero absolut, din care au luat nasterea toate-inclusiv dumnezeu.
    ….in traditia vedica, exista Nirguna Brahman (Infinitul non-manifestat), si Saguna Brahman (Infinitul manifestat, care mai e asociat si cu Ishwara-Dumnezeu).
    …..timpul, este o simpla iluzie psihica, creata de minte…care a inventat ceasul, de la cel mai banal, pana cele nucleare…in fond simple speculatii, ale unei minti limitate ca cea umana….insa legat de minte, exista CEVA INFINIT: Non-MINTEA, sau cum spun maestrii in Zen :Constiinta Cosmica, infinita, si fara urma de suferinta.Ori ce intra sub incidenta timpului, intra si sub incidenta suferintei…Se pare ca Buddha, si alti cativa, au reusit, sa patrunda prin non-mintea lor, toate aceste secrete ale Cosmosului…

  9. Nu-mi plac trimiterile astea, e ca la scoala, ma prinzi cu temele nefacute si ma trimiti la biblioteca sa studiez.
    Si aici nu m-ai prins deloc, chiar stiu ce spun in legatura cu Universul, cunosc suficiente teorii despre geneza acestuia si nu e nevoie sa ma duc sa le recitesc pe net scrise de oameni obscuri sau sa nu fiu rea …de profani.
    Ideea mea este a mea, nu-mi pasa daca altii o imbratiseaza sau nu , timpul pentru mine e limitat, spatiul e limitat, tot ce exista palpabil are un sfarsit. Si asta indiferent de teoriile genezei.

  10. Cu toate ca dak stau sa ma gandesc bine, maine s-ar putea sa am o alta teorie, nu-s deloc constanta , deci orice sfarsit poate fi considerat un alt inceput, orice granita te duce cu gandul la ceva dincolo de ea…dar mai e pana maine , nu?

  11. Si maine e o zi …. si chiar de vei avea alta teorie tot tu vei fi…
    Sarbatori fericite , Paste fericit !

  12. Multumesc ! Paste fericit tuturor!

Leave a Reply

Required fields are marked *.