Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Nimic de spus.

| 0 comments

Uneori o simpla greseala ne costa viata, simplitatea ei, bucuria unui zambet de copil, gandurile pure. Ma uit in jur si vad doar foame, o teribila foame de nimic. Cum altfel ai putea defini acumularea de bani, averi, prin nimic. Sunt un nimic! Nu ma deranjeaza asta, nu are cum sa fie altfel, m-am nascut din nimic si ma intorc in el. Totul are un sfarsit si o revenire la initial. Oare nu as putea sa ma intreb daca D-zeu a uitat sa existe? Altfel cum as explica nebunia din ziua de azi? Cum as putea oare sa cred k cineva care are forma oamenilor sta acolo sus si ne ghideaza. Are doi ochi si suntem cateva miliarde bune pe Pamant. Daca ne-am gandi la existenta lui sub o forma plasmatica am avea mai multe sanse sa credem in existenta lui. Si totusi exista! Ciudat , parca vorbesc in dodii, ma contrazic pe alocuri, dar totusi exista. Altfel cum am putea trai noi oamenii? fara nici o credinta? Fara nici un D-zeu? Care ar mai fi telul nostru in viata? La cine ne-am mai ruga si pe cine am urma sub steagul credintei in sutele de razboaie ale istoriei? Am facut atat de mult bine in numele Lui, evident nu numai bine si totusi…ce e rau sa treaca si sa ramana ce e bun. la sfarsit de an imi trece prin gand daca la anul voi mai fi suferi o schimbare, daca voi reusi sa lupt cu existenta sta care imi palce pe alocuri dar de care nu sunt lasata sa ma bucur. De cine? De viata! De nimic pana la urma! Stupiditati, imense prostii….

Leave a Reply

Required fields are marked *.