Profeta

din Lumea de dincolo de vise

vis-de-noapte

Vis de noapte!

| 2 Comments


Toti suntem viciosi, avem cicatrici, putreziciuni, iar totul ni se trage din copilarie, de la parinti. Ne-au facut si ne-au modelat, nu exista perfectiune, asa ca toti avem ceva lipsa, toti avem ceva dureros care zace in noi si care isi deschide portile uneori, brutal , devastator. De cele mai multe ori negam, uneori nici nu ne aducem aminte pana la batranete dar cei din jur vad, alteori suferim in tacere sau strigam la fiecare persoana intalnita in cale. Strigam intr-una dupa ajutor. Cine ne asculta? Visul! e singurul prieten adevarat care te asculta, care te adoarme, care iti trage cate una in cap pentru a te trezi dimineatza plin de spaimele realitatii.
E greu sa traiesti si e si mai greu sa inveti sa existi dupa ce parintii ti-au dat drumul in lume. Traumele sunt de netrecut, durerile sunt mai acute ca niciodata, frica isi face cuibul in creier patrunzand tot mai adanc pana ce dus de aripile nebuniei mori realizand tragismul acestei vieti, zadarnicia ei si a realitatii tale pe pamant. Vis de noapte, subconstient morbid!

2 Comments

  1. ….Exista un spatiu interior(spatiul Sinelui Divin), unde nu mai exista suferinta, durere si deziluzii; ca sa ai acces la el, trebuie sa treci dincolo de minte si emotii, adica de acest ego uman atat de fragil si atat de suferind care penduleaza intre dure si placere, si niciodata nu se aseaza la mijloc, acolo unde daca s-ar posta, nu ar mai exista suferinta si durere, doar Pace si Liberate, Inteligenta si Fericire.
    … au existat intelepti ai secolului XX, care si-au realizat potentialul interior al Sinelui Ultim, situat dincolo de minte si afecte, mai profund in adancimea propriei fiinte-care este Sinele insusi(si ma refer aici la un Ramana Maharishi, la un Shree Rajneesh, la Jiddu Krishnamurti, la George Gurdjeef, la Sri Aurobindo, la un Ramakrishna, sau Swami Shivanada-fiinte care s-au trezit spiritual dupa lungi si anevoiase cautari si deziluzii, si asa cum spunea Buddha ori de cate ori avea avea ocazia :”sarvam dukham, sarvam anntyam” adica “totul este durere, totul este efemer”-aceasta exclamatie profetica spunand ca suferinta este premegatoare trezirii spirituale, sau cu alte cuvinte, raportate la crestinism :”trebuie sa treci prin iad, ca sa ajungi in rai”…un iad al suferintei spirituale, care purifica si eleveaza fiinta umana, pana cand se produce acea revelatie, care descopera entitatea ultima din fiinta umana, sau cum ar spune Aurobindo-Supraconstiinta(Supra Eu-l).

  2. Am cosmaruri printre vise frumoase.. si atunci vad ca viata e un cosmar si vreau sa dorm mereu

Leave a Reply

Required fields are marked *.