Profeta

din Lumea de dincolo de vise

February 27, 2017
by prof27
0 comments

Un concurs interesant de blogging

Ma gandeam de cateva zile ca m-am cam plictisit si as avea nevoie in viata mea de ceva incitant. Pentru ca intotdeauna mi-a placut sa scriu, m-am gandit ca ar fi cazul sa incerc iarasi o participare la o competitie care mi-a trezit interesul.

SuperBlog 2017 da startul unei intreceri interesante, astfel  incat mi-am zis ca o raita printr-o lume a literelor nu mi-ar strica, nici o intalnire cu oameni destepti, plini de imaginatie si de dorinta de a fi cei mai buni.

banner_particip_200x200-1

February 16, 2017
by prof27
0 comments

Ce inseamna sa visezi cai

Azi noapte visez caluti, frumosi, multi, atenti, cu gaturile lungi nemiscate, cu ochii rotunzi ma priveau inteligent. Mi-au dat o senzatie de linisite, de relaxare, mi-au incalzit parca sufletul prin eleganta lor. Peisajul era superb, copacii din jur pareau ca sclipesc cumva in soare, iar roua se ghicea pe iarba si florile din jur.

Se pare ca semnificatia cailor in visele noastre este una de bine, care aduce noroc si implineste dorinte legate de suflet, dar si de partea financiara. Caii din visul meu erau albi, iar la faza asta m-am gandit ca nu mai e chiar cazul de o casatorie, ci mai degraba de partea de liniste, iar faptul ca erau multi atrage dupa sine prosperitate si castig.

Un vis extrem de placut, de simplu. Daca ar fi toate asa! Dar nu, draga de mine trebuie sa viseze si serpi, sobolani sau alte lighioane inspaimantatoare!

February 12, 2017
by prof27
0 comments

Niciodata sa nu spui…

Mintea destul de frumos. Te hipnotizau ochii lui si simteai nevoia sa crezi ceea ce iti spune. Cumva buzele lui care abia se miscau spuneau o poveste deloc credibila, dar in care simteai nevoia sa te regasesti constant.

Ochii clipeau des, semn clar ca nu stie sa spuna adevarul, spranceana din dreapta tresarea din cand in cand, iar mana avea un usor tremurat, poate abia sesizabil de catre cineva care nu-l cunostea atat de bine, precum il cunosteam eu.

De cateva ori am rezistat tentatiei de a-i spune adevarul verde in fata. Mi-ar fi lipsit apoi. Aveam atat de mare nevoie de cineva care sa-mi arate ca exista si opusul meu. Parca ma tragea cumva inapoi pe Pamant. Imi placea atingerea lui delicata, zambetul pierdut si privirea de ghepard care pandea prada in iarba inalta. Stiam ca intotdeauna victima moare sfasiata in chinuri terbile, apoi inghitita bucata cu bucata. Dar nici asta nu mai conta.

Astazi, parca mai mult decat niciodata, zambea pierdut si debita o gramada de stupiditati. Imi pierise brusc rabdare si simteam nevoia de a-l plezni tare peste fata. Ma luptam din rasputeri cu tentatia si un sentiment de zadarnice se instalase in mintea mea. I-am prins mana si l-am tras de ea.

M-a privit doua secunde ridicand spranceana, apoi a continuat sa povesteasca o intamplare petrecuta in autobuz. Mi-ar fi placut sa-l sarut sa-l faca sa taca, dar stiam ca nu se va intampla. Omului nu-i placea deloc sa fie intrerupt, ci sa fie ascultat, adulat, precum un rege din vechime. Avea acea maretie pe care doar monarhii de drept divin o pot avea pe lumea aceasta.

N-am mai facut gestul cu mana. M-am indepartat insa usor, m-am sprijinit de perete si am inchis ochii. Era timpul sa mor.

February 11, 2017
by prof27
0 comments

Da, sunt cotoroanta!

De felul meu nu prea ma bag in seama cu nimeni, adica daca vrei sa discuti ceva cu mine, primul pas ar fi sa imi adresezi o intrebare. Stau, ma gandesc la ale mele, citesc chiar si in compania altora, nu ma intereseaza decat rareori subiectele discutate de cei cu care sunt obligata uneori sa convietuiesc datorita serviciului. Da, lucrez cate ceva, cam rar, muncesc cat sa spun ca nu stau acasa si sprijin peretii cu fizicul superb.
Astazi m-am trezit prost dispusa, dornica sa revin in pat si sa dorm ore in sir pana reusesc sa imi fac o trezire la viata asta, vesela si dinamica. Am plecat somnoroasa, nervoasa, plictisita de viata cretina pe care trebuie sa o indur datorita jobului si mai stupid pe care il am ( dar avand in vedere ca se rezuma la cateva ore, trec peste suportabilitatea lui), am injurat sanatos in trafic ( nu prea injur si nici nu am bagaj mare de cunostinte in acest domeniu vast, dar cu toata modestia am incercat sa impresionez macar urechile mele), apoi plina de nervi la maxim deoarece am stat in spatele unui tampit care cara lemne cu ditamai camionul cu remorca cu tot, am ajuns cu o intarziere de jumatate de ora la serviciu. Mda… nu spun mai departe, pericol mare, aproape dinamitat teren. Adica seful care nu mi-e sef s-a gasit dator sa imi inainteze o plangere miorlaita: chipurile e nevoie sa ma trezesc mai devreme. NU  zau? Adica s-a trezit asta dis de dimineata si a avut o revelatie! Bravo, draga! Uite si oameni care au un scop in viata sa ma verifice pe mine cand sosesc si cand plec! Probabil ca asta ar trebui sa faca seful, dar asta nu e sef nici maica-sii daramite mie! Asadar am facut si eu ca regele, am fluturat tacticos din mana un ”la revedere” si ”hai sictir” si l-am lasat sa continue sa debiteze un morman de prostii la adresa celor care nu au bun simt si nu inteleg ca trebuie sa aiba o responsabilitate. Nu-mi plac fazele de gen, dar te poti cobori la mintea prostului? Desigur, sa devin mai proasta ca el, dar n-am timp cu cretinii!
Numai ca pezevenchiul a sunat hotarat la seful cel mare in persoana si i-a comunicat ca Domnia mea a intarziat. Asa ca seful ca sef ce e, s-a hotarat sa vina in persoana la mine. A incercat sa ma anunte ca ma asteapta, dar nu vreau sa va imaginati vreodata ca ma misc un centimetru daca nu am chef.
Asa ca seful… a venit!
”ai intarziat
-da?
da, zice Mitica
-care Mitica?
cel brunet
-aha
deci ai intarziat
-corect
de ce?
-de ce nu?
ma iei peste picior?
-ti se pare ca te-as lua?
da
-corect
imi spui motivul?
-serios vrei sa-l stii?
desigur
-ok
deci?
-m-am trezit prost dispusa ca mi-ai schimbat programul azi si a trebuit sa fac ochi de la 6, am avut parte numai de imbecili in trafic, am stat cu 30 de km /h dupa un camion de lemne pe o distanta de vreo 15 km printre dealuri , pe o sosea ingusta si plina de prosti care zbierau:”misca cucoana! cine ti-a dat Veto carnet? muiere la volan!” si tot asa, am intarziat si asta mi-a sporit nervozitatea.
sa inteleg ca eu sunt cauza!
-corect
poate ca aveai nevoie de sofer
-corect si asta, te oferi?
oricand
-bun de stiut
ce putem face?
-in ce sens?
in ce sens doresti!
-vorbim in dodii
sa nu mai intarzii, scumpo!
-ce scumpa? sunt ieftina ca braga!
poftim?
-ai spus scumpo
si?
-nu-s
asa, corect, imi cer scuze
-acceptate
si totusi ce putem face pentru ca tu sa nu mai intarzii?
-am intarziat doar azi, dar o revenire la programul de dinainte nu ar fi prea rau
adik preferi ora 11
-fata de 6? as muri pentru vechiul program
o cafea?
-nu beau
pizza?
-sunt grasa, vreau sa slabesc
un suc?
-nu beau decat vodka
o vodka?
-nu beau cu barbatii
dc? ti-e frica?
-da, ca ii bag sub masa!
periculoasa
-ramane 11?
daca accepti o cafea
-serios? doar atat?
da
-nu accept
foarte bine, nici eu nu accept 11
-corect
mergi la treaba
-ma silesti sa fiu nepoliticoasa
de ce?
-ca pot fi
te pot concedia
-serios?
da
-si ce te retine?
inca ma amuzi
-adica eu starnesc amuzamentul tau , super, clovnul personal al Majestatii
ha
-sa revenim, cum e cu concedierea? ar fi prima veste buna pe ziua de azi ca saptamana viitoare sa nu ma mai trezesc la ora asta
doar nu te obliga nimeni sa vii la serviciu
-ei, ba nu, ma obliga constiinta
de asta vii la serviciul asta?
-pai ce naiba sa ma atraga la toti ratatii astia?
colegii? stiu, dar altii mai buni n-am
-exagerez, dar din pacate pentru ei sunt mitocana
vrei doar sa pari
-toata lumea ma cunoaste, frate
uite ce e, esti simpatica ( nu mai pot de atata simpatie, as vinde-o sa ma imbogatesc) asa ca iti ofer o norma intreaga si 10%
-mie?
da
-am intarziat
si ce?
-si care e treaba? premiati pe astia care intarzie?
doar pe tine
-super tare, sa fie, data viitoare daca intarzii o ora imi creste cu 20?
nu, ce zici de oferta mea? plus cafeaua
-nu prea, nu am chef de ore in plus de munca, prefer independenta mea, apoi nu pentru bani vin ci doar pentru placere, in felul meu ma distreaza mediocritatea altora, o pot compara cu mea si sa vad care castiga
esti amuzanta, cine a castigat?
-mereu doar eu!
hahaha, adica esti cea mai mediocra?
-nu ma apasa deloc sa imi fac complimente de gen, ajung sa suport mai usor pe ceilalti
deci nu vrei sa vii mai des si nici sa vii de dimineata
-nu
cafeaua?
-nu beau si ca sa te opresti din avansuri, nu as bea niciodata nici macar un pahar de apa in prezenta ta
ma bucur ca nu ai spus pahar de vodka, am retinut ca doar asta bei…
Am zambit, omul a parut deodata mai accesibil starii mele si chiar poate putin simpatic. A ramas programul de dinainte de incident, Mitica s-a reintors in incapere dupa iesirea sefului si plin de importanta securistului turnator mi-a zis profetic:
” La urmatoarea, zbori!”
Da , nu trebuie sa ma cobor la nivelul cretinului, dar nu ma pot abtine sa nu reintru in cursa mea de a castiga statutul de prima mediocra, asadar i-am zis:
”Imediat dupa ce te imping pe tine fara parasuta, oaie!”
Gradinita!
Spre stupoarea mea ceilalti au izbucnit in ras. Mitica mi-a impins sub nas un pahar de suc si o prajitura plina de crema galbena si m-a rugat sa o consum ca a facut-o nevasta-sa pentru ziua lui si sa nu-l refuz ca el doar a incercat sa scoata o vorba de la mine.
Adica ideea era ca omul vroia doar sa reactionez si sa ma integrez in mica lor comunitate. Gretoasa prajitura, gretosi si ei, gretoasa si discutia.
Le-am suportat pe toate si gata!
La final Mitica a venit sa-l pup ca n-am facut-o si ca e ziua lui si sa nu-l refuz. Inainte sa fac gestul de respingere mi-a tras doua ventuze pe obraz, pline de saliva si de miros de tigari ieftine. MI-a cerut iar scuze si am banuiala ca bause chiar putin deoarece a avut o tentativa esuata de a ma saruta pe buze. I-am lipit una zdravan si linistea s-a instalat in incapere:
”-Dar ce-am facut? Vroiam sa fiu prietenos , de ce esti cotoroanta?”
Vocea lui miorlaita m-a facut sa rad sanatos cum n-am mai facut-o de ani de zile. Cotoroanta? Hahaha, ador cuvantul, e unul dintre preferatele copilariei mele, uitasem ca exista, era acel cuvant magic spus de Ea in povestile dragi mie. Cand fac ceva rau , EU sunt Cotoroanta! Asa-mi spun in mintea mea … aproape ca-mi venea sa-l pup pe Mitica… Hai da-o incolo de aroganta, dai pace, fato, e si el un mediocru si e din echipa ta!
L-am sarutat pe obraz si el mana.
-La multi ani si distractie placuta! Plec mai devreme, sa nu ii spui sefului! i-am zis si i-am facut cu ochiul strengareste. Distrati-va, a plecat Cotoroanta! le-am zis si am bufnit in ras.
-Stiai ca asa-ti ziceam?
-Nu, dar e ciudat ca un cuvant ca asta mi-a salvat ziua!
-Esti ciudata si chiar nebuna!
-da, dar nu necesit internare, din pacate!
-Data viitoare sa pleci mai devreme …
-11 , sefu?
11 sa fie!

February 10, 2017
by prof27
0 comments

Vis: Iepuri, vin si George Clooney

De cateva zile incerc sa simt ceva dincolo de mine. Am o senzatie idioata care nu ma paraseste deloc si mi-am dorit oarecum sa mi-o pot explica pentru ca orice face parte din mine ar trebui sa fie importanta, mai mult sau mai putin desigur, dar conteaza, nu?

Nu am idee de ce de fiecare data ma opresc gratioasa la iesirea din atmosfera a sufletului! Poate pentru ca ma linistesc brusc si pare ca nu mai conteaza nimic pentru mine sau poate pentru ca observ in jur si alte suflete care se opresc si se intorc cumintele inapoi. Probabil au anumite motive.

De dimineata am privit soarele si mi-am zis ca e timpul sa apara primavara. Si era un ger cumplit. Temperaturile pe  minus urlau nervoase si m-am gandit ca sunt doar niste hoate mici care vor sa ma insele. N-am idee de ce, poate pentru ca sunt mana in mana cu iarna, alta bandita!

Ma urmareste un vis stupid. Doi iepuri stau in zapada si ma privesc cu ochisorii lor rotunzi. Pe un copac este prins un afis cu George Clooney care-mi face cu mana, iar pe sosea sta un butoi cu vin care curge si pateaza omatul. Cine naiba viseaza aiurelile astea? Lumea viseaza erotic sau non-erotic, viseaza oameni, intamplari, fapte ce s-au intamplat sau, ma rog, putin actiune cu zombi. Eu visez iepuri, vin si pe Clooney, care, fie vorba intre noi, de cand s-a insurat nu mai inspira nicio femeie in viata.

Cand m-am trezit de dimineata mi-am spus ca ar fi trebuit sa nu ma implic prea tare in vis. Nici macar sa mi-l amintesc vreo secunda, dar, naiba stie de ce, imi aduc aminte fiecare momentel ca si cand era aievea.

February 5, 2017
by prof27
0 comments

Pietre la fiere

In general nu ma supar niciodata pe nimeni. Poate si pentru ca respect fiecare parere in parte. Nici nu as putea altfel, pana la urma cu totii suntem doar oameni, plini de orgolii si de ambitii nemasurate, care tind cumva sa treaca dincolo de pragurile mortii iminente cu care chipurile toti suntem datori.

Ce n-am inteles eu totusi este micimea omului. De ce incearca sa isi aseze piciorul pe capul tau un om insignifiant, care este sub nivelul tau? Probabil are nevoie sa urle ca exista, sa fie bagat in seama, sa demonstreze ca el face (sau ea), ca se zbate, dar nu are cu cine.

Intr-adevar dupa ce am inteles ca trebuie sa-mi tin capul sub papucul persoanei m-a apucat brusc o razvratire pe care rasa umana in general o are cumva infiltrata ancestral. Dupa o perioada in care am tinut sus pancardele si am militat pentru democratie m-a luat o durere de cap si am incetat. La ce naiba sa explic ceva cuiva care nu are nici cea mai vaga idee de limba pe care o vorbesc? Cum inca nu exista traducator universal care sa explice tuturor micile diferente de sens ale unor cuvinte, mi-am zis ”duca-se pe pustii”, ”nu-mi pasa, sa faca ce-o vrea”.

Evident ca nu m-am simtit deloc bine, ca intr-un fel m-am lovit singura in propriul eu. Inca simt greata aceea specifica momentelor in care ai o criza brutala de fiere. Am incercat chiar sa consider persoana in cauza o simpla piatra care ma jeneaza din cand in cand. Apoi am realizat ca piatra respectiva nu va disparea niciodata daca nu taie chirurgul si o scoate.

Cum dracu scot eu piatra singura? Ca un om inteligent ce ar trebui sa fiu prin nastere si prin anii aia de facultate, dar si printr-o autoeducare in acest sens, m-as pricepe sa iau bisturiul si sa tai in carne vie, dar m-ar durea tot pe mine. Intr-un final ajung brusc sa realizez ca de fapt piatra mea este la fel de tare si de mare si scoasa din fiere. Consistenta ei nu se va schimba chiar daca ii dai rochia jos.

In general, asa cum am zis mai sus, nu supar pe nimeni, poate din sport sau poate din educatia pe care a tot incercat sa mi-o dea mama. Deci raman cu idioata de piatra in bila si astept urmatoarea criza. Poate ca intr-un final, Dumnezeu imi va da un alt corp, mai sanatos, fara pietre la fiere.

January 11, 2017
by prof27
0 comments

De ce vreau sa zbor?

De cateva zile ma incearca brusc un dor de duca. Nu pot spune exact ce anume m-a determinat sa am astfel de senzatii oarecum depresive, de ce nu, dar chestia e ca am o astfel de apucatura care imi da oarece fiori. Ce naiba e cu mine daca imediat ce vad zapada si blocaje rutiere, emisiuni cretine la televizor cu oameni care tot dau la lopata si nu mai ies dintre nameti, ma apuca acest dor de duca.

Unde sa ma duc? Ar fi urmatoarea intrebare extrem de plauzibila. Probabil, m-am gandit cateva ore (motiv de lene), ca raspunsul ar fi clar formulat in felul urmator: la casa lui Klaus din Florida. De ce acolo? Pai, in primul rand, este singurul roman pe care il cunosc cat de cat si care locuieste mai mult acolo decat aici (rautacism gratuit) si in al doilea rand, sunt sigura ca mi-ar face foarte bine caldura, plaja, umbrelutele, soarele, un cocktail si un tip musculos si unsuros care mi-ar masa spatele obosit de atata munca (sau dat la zapada, ma rog).

Numai ca dorintele mele sunt cat se poate de extravagante si realizez ca nu sunt posibile. Asa ca unde sa ma duc? Frig este, plictisitor este, trebuie urgent sa iau o legatura cu cineva, care sa aiba macar o vila, un iaht, o plaja, un prosop sau o bere rece. Poate fi si tanar si batran, si femeie si barbat, si negru si alb, pana la urma vreau cazare, nu sa ma marit.

As zbura pana as ajunge la limita si apoi as lasa aripile in jos. Prabusirea ar fi destul de interesanta, trebuie sa recunoastem, si poate ca ar face mai usor de acceptat zapada, frigul, oboseala etc.

October 28, 2016
by prof27
0 comments

Uneori traim in somn

Am stat vreo cateva ore uitandu-ma aiurea pe peretii camerei. Vedeam umbrele cum se miscau purtate de un vant inexistent, am impins nervoasa un colt de patura care nu voia sub nicio forma sa stea asa cum trebuia si am numarat o turma de oi a unui om avut cu adevarat. Dar degeaba, parea ca somnul era plecat pe undeva prin cine stie ce galaxie si ma pierduse de client.

N-am vrut sa deschid televizorul, ce naiba avea sa vad in cutia aia stupida, nici laptopul, fiind mult prea obosita vizual, cartea mea nou inceputa si stationata la vesnica pagina 30 parea ca-mi face cu ochiul poftindu-ma sa reinnod un fir de poveste, dar i-am rezistat eroic. Trebuia sa ma odihnesc.

Se spune ca e bine sa visezi cu ochi deschisi la ceva frumos, am incercat, nu merge. Incepi parca sa traiesti aiurea intr-o alta realitate si cumva te transpui, orele trec haotic si te trezesti la ora 2 noaptea ca esti la fel de treaz cum erai la 10 cand te-ai bagat in patut. Iar pana la ora 6 mai sunt fix patru ore. Ce naiba mai faci cu orele alea? Nu-ti ajung sa dormi suficient, a doua zi vei fi oricum prastie!

Am adormit cumva, tarziu, un somn ciudat cu vise care parca ma dureau fizic la trezire. La 5.30 am deschis ochii, am ridicat capul si mi-am zis ca am o problema grava, probabil batranetea.

Ma durea corpul groaznic, ca si cand petrecusem toata noaptea, iar capul parea ca se invarte singur ca unul de robot. Intr-un tarziu mi s-a limpezit privirea si am ridicat din umeri. Ce viata stranie de om marunt!

Cautand motivele acestui episod, m-am gandit ca probabil m-a tinut treaza vreo grija, poate vreun gand sugubat, poate dorinta sau poate doar viata.

October 3, 2016
by prof27
0 comments

Prietenul meu zombi

Ies pe strada putin ametita, dar cu dorinta de a incepe o zi cu placere si a o termina cu chef de viata. Acolo insa dau peste o aglomeratie catastrofala in ce ma priveste. Urasc oamenii multi, ingramaditi, vorbareti, povestindu-si vietile de la prima ora. Eu sunt mai degraba lenesa precum o pisica de dimineata. Ador sa ma intind, sa inchid si sa deschid ochii, sa savurez picatura cu picatura o cafeluta mica, mica, mica de tot, aproape invizibila si imi place sa casc si sa imi incarc bateriile pentru a pleca la munca.

Dar nu am idee de ce lumea trebuie sa se grabeasca atat de tare de la ora 7. Unde se duce toata lumea asta asa, de parca e manata de o hoarda de zombi de la spate? As fi oprit pe vreunul pe strada, dar fetele incrancenate, femeile care oracaiau precum broastele de seara si barbatii cu paharul de tuica in mana, ce sopteau printre dinti ce ”nasoala” este viata m-au cam facut sa ezit. Doar ii privesc. Atata tot. Si ei pe mine, la randul lor.

Uneori ma simt exact cum s-ar simti un zombi printre oameni. Infometata si fara niciun tel. Probabil mai sunt si altii ca mine, de multe ori mi-as dori sa-i cunosc, poate ca as putea intelege mai bine ca nu sunt ceva ”extraterestru”, ”in plus”, ”ciudata”.

De ce sunt treaza de la aceasta ora? Pentru ca deschid ochii brusc. Poate si ei fac la fel. Cine mai stie? Ziua nu mi-am inceput-o cu placere, oare ce imi rezerva seara?

September 23, 2016
by prof27
0 comments

Manelele e viata mea!

Nesimtirea romanului este un fapt cunoscut deja de toata lumea. Probabil nimeni nu se mai mira ca nici politia nu mai reuseste sa aplice legea, deoarece legea in sine este cat se poate de defectuoasa.3hk9d5

O problema pe care am observat-o in ultimul timp si care ma irita la culmea, pe mine si probabil pe inca multi altii, este muzica vecinilor data la maximum in orice zi a saptamanii, indiferent de ora. M-am intrebat adesea si pe drept cuvant, cum de te apuca asa un dor de a asculta manele la 7 dimineata, cand toata lumea pleaca la serviciu. Cum de ai chef de un salam mic (da, il scriu cu litera mica, nu pentru ca sunt inculta ci pentru a sublinia ceva, unii poate au inteles ce) duminica sau sambata, intre orele 8-8 (da cititi bine, non-stop ca urechile tale vor sa asculte muzica ”buna” pentru ca iti doresti sa te culturalizezi in domeniu sau poate ca vrei sa-ti imbogatesti repertoriul de miorlaieli si ofofouri pentru urmatoarea inmormantare la care participi in calitate de bocitoare)?

Trecand totusi peste motivele care te mana sa pui muzica de la orele alea, stau si ma intreb de ce naiba ti-ai dori din tot rarunchii sa-l culturalizezi si pe vecinul tau? Ti se pare ca nu stie decat sa munceasca toata ziua de dimineata si pana seara, iar cand vine acasa intr-un sfarsit, ar trebui sa se relaxeze si el cu o felie de paine cu salam? Sau iti doresti sa inviti la chef tot satul pentru ca te-ai imbatat tu si ai asa un chef?

Exista cateva specii de astfel de indivizi, unii mai periculosi decat altii:

  • este tipul nesimtitului, a carui atitudine ”mi se rupe” e deja cunoscuta; el are chef de muzica, atunci sa danseze tot satul, ce naiba au de facut altceva, ca doar la tara nimeni nu munceste, nu?
  • urmeaza tipul cubanezului, agresiv, ”manelele e viata mea”, daca nu stai cuminte si nu asculti ce-ti pun eu, atunci iti sparg capul, nu imi poate face nimic nici Politia, manca-ti-as!
  • cea mai rea specie este insa un alt tip, pe care nu l-as dezvolta acum. Salam ramane atotputernic, cucerind precum un Soliman magnificul urechile tuturor pe o raza de cel putin 1 kilometru patrat.

Te-ai intrebat vreodata cum poti scapa de astfel de vecini care se incapataneaza sa iti ofere concerte indiferent de moment, de ora sau de cheful pe care l-ai avea? Iti spun eu: in niciun fel. Rugamintile fierbinti iti vor fi luate in ras, cadourile-mita pentru a-ti cumpara linistea sunt bani aruncati in vant (vor face misto de tine ca esti fraier/a), amenzile date de Politie sunt frectie la piciorul de lemn (oricum nu le vor plati  niciodata si nici nu vor putea fi siliti sa o faca), asa ca poluarea fonica ramane de actualitate oriunde ai sta.

De ce trebuie sa ascult eu ce vrei tu, nu imi pot explica, dar ceva in acest sens ar trebui facut de catre noi, romani cu bun simt, noi romanii care muncim si care ne dorim sa ne odihnim relaxati si nu sa adormim nervosi in momentul in care muzica se stinge pentru ca vecinul beat mort a adormit, iar nevasta-sa a reusit sa o inchida.

Caut o solutie pentru ca nu mai doresc sa ascult muzica vecinilor la orice ora din zi si noapte. Subliniez faptul ca nu merge cu ragaminti, cu amenintari, cu un cadou micut sau mare, nici cu Politia.