Profeta

din Lumea de dincolo de vise

January 31, 2018
by prof27
0 comments

Buna dimineata!

Salut soarele care a rasarit in ciuda dorintei mele de a sta ascuns in spatele norilor. Stiu ca ma plang des de ifosele astrului care se lase asteptat de multe ori in anotimpul rece, dar poate ca-s nascuta in noiembrie si din acest motiv mi-ar placea sa nu apara chiar totdeauna. yidrxT3c_0411161050121gpadd

Ieri m-am trezit brusc din starea letargica in care ma scald de cateva zile pentru ca am vazut o fantoma, o stafie, un strigoi, un moroi… Aiureala? Evident ca mintea umana este destul de ciudata si creeaza acolo unde nu trebuie creat nimic. M-am lasat purtata de senzatia de frica pentru ca era premiera in viata mea cand vazusem si eu un mort-viu, cu basma pe cap chiar. Am mai privit o data in aceeasi directie. Evident ca strigoiul meu disparuse la fel cum aparuse. Brusc. Am stat catva timp si m-am gandit la momentul in sine. Am facut tot felul de scenarii demne de filmele de la Hollywood si, intr-un final, mi-am spus ca visez cu ochii deschisi tot felul de prostii din cauza psihicului cam zdruncinat din diverse motive cotidiene. Sau poate ca incepea o noua serie din TWD si o traiam pe viu. Intr-adevar, recunosc ca abia asteptam sa vina Darryl sa ma salveze. Din pacate, n-a fost cazul.

Au trecut cateva ore si am aflat misterul capului cu basma din curtea vecina. Am vecini noi. Babuta nu se intorsese din morti sa ma bantuie.

January 29, 2018
by prof27
4 Comments

Prefer sa raman copil

In general, nu am asteptari prea mari de la oameni. Stiu ca vor face un anumit lucru din ipocrizie si stiu ca, indiferent de imprejurari, vor lovi atunci cand vor simti nevoia aducand chiar explicatii complicate asupra faptului ca au dreptate sa actioneze intr-un fel sau altul.

Ma gandesc uneori ca lumea este asa cum este datorita mie, adica al modului in care relationez cu fiecare persoana in parte. Imi iau asupra mea uneori vina si sufar ca nu reusesc sa educ acolo unde as putea poate sa o fac.

Trecand de acea varsta cand omul crede ca este D-zeu si ca poate sa mute si muntii din loc, m-am trezit intr-o perioada stranie a vietii, cand nu reusesc sa-mi explic cele mai multe lucruri din viata, exact acelea pe care le-am definit de nenumarate ori pana acum. Parca, cumva, ca dex-ul propriu s-a sters din memorie si a ramas un mare gol ce nu poate fi umplut.

Se spune ca omul devine mai intelept pe masura ce imbatraneste. La mine nu e asa. Am conchis suparata ca m-am prostit de tot sau ca am ramas copil. Am  preferat varianta a doua din cauze pe care toata lumea le intelege, desigur, nu-i asa?

Nu am asteptari mari de la oamenii cu care intru in contact, dar pe care nu-i cunosc foarte bine. De la apropiati stiu exact la ce sa ma astept si nici nu mai accept ca inainte prea multi oameni in jurul meu. Ii prefer pe cei de calitate. Dar viata te pune in fata altor indivizi, cu care nu ti-ai dori sub nicio forma vreo atingere nici fizica, nici spirituala sau macar ocazionala de binete. Asa ca am ajuns sa renunt sa mai fiu uimita de badaranie, de prost gust, de obraznicie sau de nesimtirea din dotarea acestora. O iau ca atare, trec pe langa, daca e nevoie inclin si capul (te pui cu prostul?).

In urma cu ceva timp am intrat intr-o altercatie, fara sa vreau, cu o persoana de sex feminin, in incercarea mea de a demonstra ca greseste profund in ce spune si ce simte.  S-a agitat sa loveasca nu fizic, dar verbal, asa ca am dat inapoi subliniind ca nu intelege. Rezultatul? Am ramas cu un gust amar si cu un spin in inima pe care nu l-am putut scoate si care o perioada m-a consumat. In ce o priveste pe respectiva persoana si-a subliniat ideile si a ramas convinsa ca are dreptate. Si am inteles, intr-un final, ca are, intr-adevar, dreptate. Fiecare avem, chiar daca doar pentru ca ne dorim lucrul acesta.

December 28, 2017
by prof27
2 Comments

Sa fie nisip!

Inchid ochii si-mi imaginez o lume rasturnata. Nu pot explica ce anume din interiorul meu imi dicteaza sa privesc totul altfel, dar o iau ca atare si ma urnesc cu greu din patul cu asternuturi albe si miros patrunzator de lavanda. Ochii ma dor si clipesc cu greutate. Ii inchid pe rand, apoi ma decid sa-i stropesc cu apa. Fara efect!

Trag perdeaua portocalie si privesc pe fereastra la visinul ramuros cu crengi care se zbat parca prinse intr-un fior de Apocalipsa. Totul este atat de banal si plictisitor iarna incat parca as plange-o precum o bocitoare profesionista. Parca zapada ii mai lua din tern. Ma scutur cuprinsa de frig si ma bag iarasi in pat, imi trag pilota mai sus. N-as parasi caldura patului si nici motiv n-as avea, dar am asa un chef sa mananc cateva cornulete crocante, pline de zahar prafos si un pahar mare si cald de lapte. Simt dulceata lor pe buze si salivez precum un catel in fata castronului cu bunatati.

Astazi mi-as dori ca totul sa devina alb si soarele sa straluceasca mai tare ca niciodata. Nu vreau zapada. Mi-ar placea nisip.

November 30, 2017
by prof27
0 comments

Iti permiti sa visezi orice?

Uneori oamenii viseaza si povestesc altora continutul viselor in speranta de a descoperi raspunsuri sau certitudinea ca nimic din ce s-a intamplat acolo, in oniric, nu va exploda cumva in lumea reala. In copilarie visam cu ochii deschisi. Poate si datorita faptului ca am citit intr-o nebunie tot ce-mi cadea in mana, orice carte, roman, manual, revista despre socialism. Nu conta. Citeam orice prostie, apoi creionam o multime de vise in care debutam ca protagonista aproape de fiecare data. Finalitatea lor in lumea reala era insa zero. Am ramas cu o multime de vise bine inchise in mintea mea bogata si cam atat.

De ce povestim altora ce visam? De ce ne spunem temerile, mai ales daca stim ca ele vor rani pe ceilalti? Nu am descoperit si, sincer, nici nu prea depun eforturi in acest sens, chiar daca stau si ma mir de fiecare data de cat de ascuns este omul.

 

November 26, 2017
by prof27
4 Comments

Unde e Soarele azi?

Astept Soarele.

De cateva zile este absolut imposibil sa dau de el. N-am idee de ce e suparat, pe cine sau ce l-o fi apucat brusc, cert este ca si-a facut bagajul si s-a carat ca un obraznic spre tinuturi doar de el stiute.

Daca o tine tot asa, parca ma vad incepand sa fac tot felul de matanii si sa aduc ofrande unui zeu pe care il ador de cand m-am trezit la constiinta. images

Ieri mi-a fost dor de o zi la mare. NU una anume, pur si simplu, o zi oarecare. Una in care m-am balacit in valurile inspumate, in care am lenevit cu burta-n sus la soare, una in care am savurat o gogoasa plina de zahar farin si de umplutura de gem de caise. Cat de dulce si bun e! As manca si m-as linge pe degete intr-una, nici nu m-as uita ca ajung la 300 de kilograme.

Nu stiu ce o sa ma fac daca soarele nu mai vrea sa apara prea curand. Imi da o stare de somnolenta de parca-s sarpe sau urs si ma pregatesc de hibernare.

November 10, 2017
by prof27
2 Comments

Astazi este o zi ca oricare alta, dar maine, maine poate fi orice

Ganduri ciudate pluteau prin mintea ei. Se holbase o noapte intreaga la luna si se distrase imaginandu-si ca astrul devine pe rand o bomboana dulce de zahar, o gogoasa imensa din care se scutura praful vanilinat sau o acadea portocalie gigantica. Intr-un final, cand se plictisise de privitul lunii, si-a dat seama brusc ca o foame grozava facea ravagii in pantecele urias. Inghitise o punga de plastic si trei pesti stranii, dar nu-i astamparasera deloc pofta.

Limba rosie plescaia la gandul ca in curand vor trece pescarii si va reusi, daca va avea noroc, sa puna mana pe unul mai rotunjor. Gandul la oasele care paraiau sub puterea dintilor ei ii dadeau fiori de bucurie, pe care cu greu si-i retinea. Ii venea sa strige, sa chiuie, sa urle bucuroasa cand zari barca la orizont.

Se cufunda in apele calde ale lacului si lasa deasupra doar parul verde, plin de alge, usor de confundat cu matasea broastei. Nici nu vor sti ce i-a lovit, isi spuse chicotind usor nervos. Inca visa frumos cand se trezi cu o plasa de pescuit in cap. Se zbatu ca nebuna, scoase coltii sa rupa firele, dar fara niciun folos. Pescarii tocmai capturasera cea mai ciudata prada din viata lor.

Cateva minute bune zacu aruncata in barca jegoasa, plina de arome pescaresti, apoi, cand se trezi la viata iarasi, intelese de ce barbatii se holbau la ea. Isi schimbase infatisarea cu cea de om. Scuipa venin din gura la gandul ca natura se jucase cu ea si o inzestrase cu aceasta putere de metamorfoza. Vorbeau o limba ciudata pe care nu o intelegea, iar unul dintre ei incercase s-o atinga. Cu putere de rusalka se ridica si-l zgarie pe fata. O brazda lunga de unghii ii strabatea inrosita obrazul barbos. Urlase disperata, la fel si barbatul lovit. Apoi primi o lovitura in moalele capului si nu mai stiu nimic de ea.

Deschisese ochii larg si isi dadu seama ca se afla intr-o plasa mai larga, in care se putea misca, dar din care nu putea scapa. Senzatia de foame continua sa-i dea de furca si setea parea ca o topeste. Soarele ii usca pielea cu puterea focului pe care il vazuse doar de la departare pana acum. Pe langa ea se agitau o multime de copii si de femei, iar una dintre ele ii aruncase o bucata de panza cu care sa se acopere.

Ridica din umeri nervoasa. Ce soarta! Isi musca buzele rosii pana la sange si bau usor lichidul caldut. Ochii verzi ii inchise pentru a nu vedea nimic  in jur, iar parul si-l infoie in aer. O adevarata priveliste demna de un circ, isi spuse, amintindu-si ca demult evoluase pe o astfel de scena. Lumea se trase brusc in spate, asteptandu-se probabil la vreo calamitate naturala, de fapt era doar sasaitul unui sarpe fara venin.

Casca fara pofta, indiferenta. Oare oamenii de ce nu mananca fiinte ca ea, dar pesti da? Ea ar fi ros fiecare oscior de om pana la maduva gustoasa. Se linse pe buzele sangerii… Maine va fi o alta zi, mult mai buna decat cea de astazi! Poate chiar va fi rost de ceva hrana…

November 7, 2017
by prof27
1 Comment

Problemele unui cititor

Observ ca inca mai lectureaza cate unul blogul acesta. Mi-e indiferent daca cineva il citeste sau daca va considera ca trebuie sa faca analiza gramaticala pe frazele pe care le debiteaza mintea mea obosita. Spun ca imi este indiferent pentru ca… surpriza, surpriza!…nu scriu pentru nimeni, nu-mi doresc sa devin vreun initiator de opinii si daca limba romana e pocita, daca dracuiesc sau daca scriu cele mai mari ineptii posibile e strict problema mea. Cui nu-i place, e liber sa citeasca altceva, de calitate.

Nu imi doresc sa deranjez oamenii si nu inoportunez pe nimeni cu prezenta mea, dar acasa la mine fac ce-mi trazneste mie, asa ca aici, pe blog, sunteti liberi sa stati sau sa nu intrati. Cei care doresc sa lase mesaje sau sa isi spuna parerea au dreptul sa o faca, dar imi rezerv dreptul sa postez doar acele mesaje care nu sar peste bunul simt si nu contin cuvinte vulgare. Deci n-are rost sa-mi lasati mesaje in care sa ma rugati sa nu dracuiesc, sa nu vorbesc despre homosexuali, biserica, Apocalipsa sau despre simpatia mea pentru Vladimir. Daca vreau sa fac acest lucru , o voi face de cate ori voi simti nevoia si nu voi cere permisiunea nimanui.

Si cand te gandesti ca oamenii cred despre ei ca sunt superiori…cui?

November 2, 2017
by prof27
0 comments

A rade sau a nu rade cand vrei tu! Sau cum sa te bagi in seama cand celalalt nu te vede…

Uneori uit ca ceilalti vor sa fii trist. Nu conteaza ce ar trebui sa ti se intample, doar sa incetezi sa te mai hlizesti ca prostul la pereti sau la altii cand ei incearca sa gandeasca lucruri marete.

Mi-e frica de oamenii care nu vad decat in fata ochilor si nu pricep deloc ca nu sunt importanti pentru toti ceilalti. Oare s-a gandit cineva vreodata ca intr-o incapere exista persoane care rad de alte lucruri decat de persoana sa? Azi mi s-a intamplat o faza rupta parca din serialele cu prosti. Eu sunt prostul, evident. Cum naiba sa nu fii din moment ce nu esti deloc atent la ce naiba e in jurul tau. Am idiotul obicei sa nu-mi pese de ceilalti din jur. Uneori nici nu exista pentru mine, parca dispar deodata, stersi de un burete invizibil.

Asa ca mi s-a intamplat sa fiu acuzata ca rad si ma amuz pe seama respectivei persoane. Am ramas cu ochii holbati, habar n-aveam ce dracu avea cu mine, apoi i-am zis  frumos, elegant, cat de cat, ca fabuleaza si ca nici nu aveam idee ce spune. Evident ca n-am fost crezuta. Asa ca i-am zis  si ca voi incerca sa rad de acum incolo, dar doar dupa ce-mi voi cere permisiunea in scris, cu 30 de zile inainte. Adica sunt obraznica!

Cateodata sunt. Cateodata nu vreau sa rad cu toata lumea. Cateodata vreau doar sa fiu lasata in pace si sa nu ma streseze nimeni cu aiureli si cu absurditati. Si cateodata nu vreau sa fiu prietenoasa si nici sa mi se sape in istoricul familiei. Si stii, cateodata chiar mi se rupe ca lumea exista sau ca are probleme importante.

Imi place sa ma amuz si nu caut atentia nimanui. Daca imi doresc sa nu te vad… nu te voi vedea niciodata, asa ca las-o dracu, nu mai insista!

October 30, 2017
by prof27
2 Comments

Despre Halloween

De fel nu sunt impresionata de niciun fel de sarbatori, nici macar astea crestine nu ma distreaza in vreo oarecare masura. De ce? Probabil pentru ca nu mai sunt demult copil. Copilaria  in sine este o intreaga lume plina de magie si de posibilitati multiple, de visuri cu nemiluita si de ganduri pozitive. Un micut adora sa mearga cu sania la colindat, sa mearga cu capra sau cu ursul sau cu ce oratanie s-o mai merge de sarbarori pe meleagurile mioritice. halloween-1001676_960_720

Am observat in zilele trecute peste tot in jur o adevarat revolta a catorva persoane (mai putine, mai multe, nu conteaza) fata de acceptarea de catre prichindei a unei sarbatori malefice americane sau irlandeze sau de ce natie o mai fi ea (nici asta nu prea conteaza, sincer!). In afara de faptul ca nimeni nu-i obliga pe adulti sa sarbatoreasca o astfel de zi, asa ca ar putea foarte bine sa-si traga rasuflarea si sa inceapa sa munceasca mai cu spor pentru al tarii viitor, Halloween-ul ramane o simpla distractie pentru cei mici.

Nu accepta nimeni partea intunecata a universului, nu devine nimeni suflatorul in casca din Star Wars si nici nu ajunge vreunul abonat la revista satanistii sau isi face abonament pe viata la inchisorile statului roman pentru ca mananca bomboane si isi pune o masca de zombi sau de moartea-n vacanta.

N-ar strica putina relaxare in aceasta privinta si o incercare de a privi altfel o sarbatoare banala. Cand ii vezi pe adultii aia in toata firea care sar si topaie prin cartierele din oras imbracati in capre si ursi, de ce naiba nu te apuca asa o intrebare in legatura cu faptul ca in sine acestea sunt doar niste ritualuri pagane pe care religia crestina le accepta mai mult sau mai putin?

In final, Halloween-ul asta este doar o mica distractie nevinovata, un motiv de adunare laolalta si un prilej de a gusta bomboane si a rade copios pentru cei mici. Romanii asta fac, americanii or mai avea si alte motive…

August 25, 2017
by prof27
1 Comment

De ce deranjeaza homosexualitatea

Observ in fiecare zi ca absolut tot romanul are o parere mai mult sau mai putin avizata referitor la orice. Toata lumea este specialista ( si in gramatica, mai nou) si debiteaza o gramada de prostii pe care le si considera a fi litera de lege, adevarate principii de viata de la care nu se clintesc si in care ar investi o gramada de ura si de snobism.

Indiferent de locul in care esti, se trezeste vreunul care urla trivialitati impotriva ateilor, a celor care sustin cezariana, avortul, homosexualitatea, chiar si a celor care prefera sa foloseasca scobitorile sau sa conduca o banala Dacia, nu din lipsa de bani, ci din placere. justin-trudeau-o-parada-gay-si-multe-zambete-premierul-canadei-alaturi-de-sotie-si-copii-in-cadrul-comunitatii-lgbt-foto-239521( foto preluata..premierul Canadei la o parada gay)

De ce homosexualii ii deranjeaza pe romani? Sau ii deranjeaza de fapt pe ei, ca simpli indivizi sau doar pe cativa?Ma gandesc (prost, bun, nu conteaza, toti emitem imbecilitati, asa ca eu ce-am?) ca aia care au ceva cu niste oameni simpli, care nu-si manifesta in public preferintele sexuale, au ceva de ascuns chiar ei insisi. Unii sunt sigur homosexuali, chestie verificata de statistici, altii au suferit traume in copilarie, de aceeasi natura, iar altii sunt tampiti. In cazul primelor doua categorii, nu e nicio problema, acolo e clar, dar ce e cu tampitii? (TÂMPÍT, -Ă, tâmpiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiotnerodstupidtâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, amețit, zăpăcit2. (înv. și reg.) Tâmp (2). – V. tâmpi.) 

Oricare sinonim poate fi folosit fara niciun fel de problema de vreun nemultumit care nu se regaseste in cuvantul respectiv. Multi din aceasta categorie nu reusesc sa se descurce cu propriul cerebel si pentru ca nu au propriile idei le imprumuta pe ale altora, dorind sa se ralieze in scopuri diferite, poate interese materiale, poate vreo dorinta de a arata sefului ca are aceeasi parere ca el etc.

Prima si ultima categorie sunt cele mai periculoase pentru ca aici zac fanaticii, cei care vor da in cap vecinului pentru ca banuiesc ei ca ar face altceva in dormitor decat fac ei. Pana la urma de ce romanul e deranjat de acest lucru care a fost si va fi o normalitate a omului inca din preistorie. Nu, nu va apucati sa spuneti ca e o anomalie, nu este, nici nu e vreo boala, nici nu trazneste sfantul Ilie pe nimeni din moment ce si unii preoti o practica fara probleme si nu au crapat pana acum! S-au terminat problemele cotidiene ale romanului si a ramas asta singura lui grija majora? Sau ii e groaza de ce ii zace de fapt in capsorul si in ceea ce isi doreste de fapt de la viata sau de la partenerul sau?

Care sunt cei suparati pe homosexuali?

  • multi cu porniri homosexuale, pe care nu si le accepta;
  • unii cu motive religioase;
  • altii care sunt Gica contra, adica impotriva oricarei afirmatii facute de altcineva.

Voi aveti vreo problema de acest fel? Cum ati rezolvat-o? 🙂